Un studiu pe 315 adulti a aratat ca toamna mancam mai mult dulce si mai repede. De unde vine pofta

Pofta de dulce care apare cand se scurteaza zilele are o explicatie biologica, nu tine de vointa. Un studiu clasic, publicat in 1991 in revista Physiology & Behavior, a urmarit 315 adulti care si-au notat timp de sapte zile tot ce au mancat, cand si cat de flamanzi erau. Toamna, oamenii au mancat mai mult, mai ales carbohidrati, au avut mese mai mari si au mancat mai repede. Lumina mai putina, somnul dereglat si frigul impreuna imping corpul spre dulce si fainoase.

Mai jos e ce se intampla de fapt si cum tii pofta sub control fara sa te infometezi.

Ce a masurat studiul din 1991

Cercetatorul John de Castro a cerut participantilor sa tina un jurnal detaliat al meselor timp de o saptamana, in diferite perioade ale anului. A comparat apoi cantitatile si felul mancarii de la un anotimp la altul.

Rezultatul a fost un ritm clar: toamna, aportul de calorii a crescut, iar cresterea a venit mai ales din carbohidrati. Mesele au fost mai mari si mancate mai repede. Autorul a observat ca ritmul apare desi oamenii traiau in case incalzite si luminate artificial, deci nu e doar o reactie la frigul de afara. A sugerat si ca toamna semnalele de satietate par mai slabe, adica te saturi mai greu.

Studiul e vechi si mic, iar alte cercetari au gasit diferente mai mici intre anotimpuri. Directia insa se repeta: pe masura ce zilele se scurteaza, multi oameni mananca mai mult si cauta mai des dulce.

Lumina, serotonina si pofta de carbohidrati

Serotonina e o substanta din creier legata de starea de bine si de reglarea apetitului. Productia ei depinde si de lumina pe care o primesti. Cand zilele se scurteaza si stai mai mult in casa, nivelul ei scade.

Mancarurile dulci si fainoase o cresc temporar. Carbohidratii ajuta un aminoacid numit triptofan sa ajunga mai usor la creier, unde e transformat in serotonina. Asa se explica de ce o prajitura dupa-amiaza, intr-o zi gri, te linisteste pentru o vreme. Pofta e, intr-un fel, o incercare a corpului de a compensa lumina care lipseste.

Problema e ca efectul tine putin. Glicemia urca repede dupa dulce si scade la fel de repede, iar dupa o ora sau doua apare din nou foamea, de multe ori tot de dulce.

Cand pofta e semn de ceva mai mult

La unii oameni, scaderea luminii aduce mai mult decat o pofta. Tulburarea afectiva sezoniera e o forma de depresie care apare toamna si iarna si trece primavara. Printre semnele ei tipice sunt pofta puternica de carbohidrati, somnul mult, oboseala, ingrasarea si lipsa de chef pentru lucrurile care iti placeau.

Daca pofta de dulce vine impreuna cu o tristete care tine saptamani si nu trece, merita sa vorbesti cu medicul de familie sau cu un psiholog. Exista tratamente eficiente, inclusiv terapia cu lumina, recomandata de medic.

Somnul dereglat creste foamea

Iarna dormi altfel. Dimineata e inca intuneric cand suna alarma, seara se face noapte devreme, iar ceasul intern se dezacordeaza. Cand dormi prea putin sau prost, doi hormoni ai foamei se schimba: grelina, care iti spune ca ti-e foame, creste, iar leptina, care iti spune ca esti satul, scade.

Studiile pe somn arata ca dupa nopti scurte oamenii aleg mai des mancaruri dulci, sarate si bogate in calorii. Nu iti e doar foame, ci iti e foame de exact ce nu trebuie. O ora de somn in plus ajuta mai mult decat orice regula despre gustari.

Frigul si nevoia de caldura

La frig, corpul consuma ceva mai multa energie ca sa isi pastreze temperatura, mai ales cand stai mult afara. In casa incalzita, diferenta e mica. Senzatia de nevoie de mancare consistenta ramane insa: o supa groasa, o mamaliga sau un ceai dulce par mai atragatoare decat o salata.

O parte din pofta e si obicei. Toamna si iarna inseamna sarbatori, cozonac, prajituri facute in casa si vizite cu ceva dulce pe masa. Ce era o exceptie devine o data pe zi.

Ce faci ca pofta sa nu devina kilograme

Nu trebuie sa elimini dulcele. Trebuie doar sa nu il lasi sa preia controlul. Cateva obiceiuri simple fac diferenta:

• Iesi afara dimineata. O plimbare de 15-20 de minute in prima parte a zilei, chiar pe cer innorat, iti da mult mai multa lumina decat stai langa geam. Ajuta ceasul intern si starea de spirit.
• Mananca proteine la micul dejun. Oua, iaurt, branza sau paine integrala cu unt de arahide te tin satul mai mult decat cornul sau cerealele dulci si reduc pofta de la pranz.
• Pune dulcele dupa masa, nu in locul ei. O bucata de prajitura dupa pranz creste glicemia mai putin decat aceeasi prajitura mancata pe stomacul gol, la ora patru.
• Ai la indemana variante cu fibre. Mere, portocale, mandarine, curmale, nuci si ciocolata neagra au si zahar, si fibre sau grasimi bune.
• Dormi la ore regulate. Aceeasi ora de culcare si de trezire, si in weekend, tine ceasul intern stabil.

Ceaiul de dupa-amiaza

Momentul cel mai greu e de obicei dupa-amiaza tarziu, cand se intuneca si scade energia. Atunci mananci dulce din reflex. O cana de ceai cald, de fructe sau cu scortisoara, si un fruct langa ea inlocuiesc de multe ori prajitura fara sa simti ca te privezi de ceva. Un ceainic la indemana pe birou face obiceiul mai usor de pastrat.

Scortisoara, vanilia si portocala dau impresia de dulce fara zahar adaugat. Le poti pune in ceai, in iaurt sau peste un mar copt.

Cantarul, o data pe saptamana

Kilogramele de iarna vin incet, cate putin, si de cele mai multe ori le observi abia primavara, cand nu mai incap pantalonii. O cantarire pe saptamana, in aceeasi zi si la aceeasi ora, dimineata, iti arata din timp directia. Un cantar de persoane simplu e suficient. Nu urmaresti fiecare suta de grame, ci tendinta pe o luna.

Pe scurt

Pofta de dulce de iarna e reala si are explicatii: mai putina lumina, mai putina serotonina, somn dereglat si obiceiurile sezonului. Nu o invingi cu vointa, ci cu lumina dimineata, mese cu proteine, somn regulat si un dulce ales cu grija. Daca vine impreuna cu o tristete care nu trece, vorbesti cu un medic.